Aceste ceaiuri contin plante ce actioneaza activ asupra pancreasului si stimuleaza metabolismul cu scopul de a regla glicemia.

Va prezentam un studiu complet si complex al celor mai utilizate ceaiuri in tratamentul diabetului.

 

1. Ceai din castravete amar (Momordica)

2.  Ceai din frunze de afin

3. Ceai din frunze de dud

4. Ceai din teci de fasole

5. Ceai din frunze de nuc

 

1. Ceai din castravete amar (Momordica)

Descriere generala

Castravetele amar, cum i se spune in Romania, Karela in denumirea internationala, are puteri uimitoare in controlul glicemiei, fiind un remediu eficient in diabet zaharat, pancreatite si cancer pancreatic.

Karela este amar si are un gust greu de suportat. Stiintific este un castravete, iar in Romania i se spune chiar castravete amar, desi nu seamana cu binecunoscuta leguma. Originea Karelei nu e cunoscuta, insa popoare din Asia, Australia si America Centrala folosesc acest castravete ciudat ca remediu pentru o lista lunga de afectiuni. Insa puterea lui tamaduitoare este inegalabila cand vine vorba de boli pancreatice, in special diabet zaharat. Cercetarile de laborator sunt abia la inceput, dar rezultatele de pana acum au confirmat efectul hipoglicemiant al Karelei, motiv pentru care castravetele cu tepi a fost numit „insulina vegetala“. Milioane de oameni din intreaga lume au nevoie de insulina, iar Karela ar putea sa ii salveze de numeroasele injectii zilnice si sa ii ajute sa tina boala sub control. In lupta cu diabetul si alte tulburari ale pancreasului, dar si cu alte zeci de boli grele, castravetele amar ar putea deveni leacul viitorului.

Stiintific, castravetele amar se numeste Momordica charantia. Leguma mai este cunoscuta si sub numele de pepene amar, karela sau goya si intra in mod uzual in alimentatia zilnica a populatiilor din zonele subtropicale din India, Nepal, China, Africa si Mexic.

Compozitie

Fructul de Karela are o compozitie impresionanta de substante benefice: proteine, polipeptide, carotenoizi, acid clorogenic, vitamine din grupul B (B1, B6, B9, B12), minerale (calciu, magneziu si potasiu), oligoelemente (fier, zinc, siliciu, nichel), alcaloizi (momordicina), glucozide, saponide, rezine, uleiuri volatile, vitaminele A, C, E, K, serina, acid glutamic, cantitati mari de fibre alimentare si carbohidrati. Important e ca acest castravete contine 17 aminoacizi, dintre care 16 sunt identici cu aminoacizii insulinei bovine.

Beneficii

Acest fruct are proprietati uimitoare in lupta cu afectiunile pancreasului, indeosebi in diabetul zaharat. Este folosit de multi ani in medicina populara chineza pentru infectii microbiene, tulburari menstruale, vindecarea ranilor, inflamatii, febra, hipertensiune arteriala si tulburari intestinale. Diabetul zaharat de tip 2 raspunde foarte bine la terapia cu castravete amar. Cercetarile de laborator au demonstrat ca extractele de Momordica Charantia cresc utilizarea glucozei de catre ficat, scad gluconeogeneza prin inhibarea a doua enzime cheie si imbunatatesc oxidarea glucozei prin activarea glucozo-6-fosfat dehidrogenazei. Extractele promoveaza eliberarea de insulina si potenteaza efectul si cresterea numarului celulelor beta producatoare de insulina din pancreas. Extractul poate sa intarzie sau sa previna neuropatia diabetica, actionand ca antioxidantii, prevenind dezvoltarea de anomalii functionale cauzate de diabetul zaharat. Studiile in vitro au aratat ca fructele de castravete amar si extractele din seminte inhiba cresterea celulor cancerigene de mai multe tipuri: adenocarcinom de prostata, cancer de colon, cancer de san, leucemie limfoida, limfom, Boala Hodgkin, melanomul, carcinom scuamos de limba si de laringe, carcinoamele vezicii urinare. Sucul de castravete amar opreste furnizarea de glucoza catre celulele canceroase, care au nevoie de glucoza pentru a se dezvolta.

Recoltarea

Atunci cand fructul este copt, acesta se rupe cu un pocnet caracteristic. Fructul carnos are forma alungita sau cilindrica, este acoperit cu nodozitati, care ii dau aspectul rugos si este verde, devenind portocaliu atunci cand este copt. Specia a fost aclimatizata si la noi in tara. Creste bine in sere, in balcoane inchise, constant calduroase si suficient de luminoase. Planta infloreste in doua luni de la semanat, iar primele fructe se formeaza dupa 2-3 saptamani. O planta poate da intre 20-100 fructe, din care doar jumatate ajung la maturitate, cantarind cate 75 g fiecare.

Utilizarea

In fitoterapie sunt utilizate frunzele si fructul de castravete amar, din care se prepara decoct, tinctura, suc proaspat pentru uz intern. Fructele se pot folosi proaspete in salate, eventual combinate cu sfecla rosie, papadie, telina, menta, sovarf. Castravetele amar se consuma si deshidratat, uscat rapid la temperaturi ce nu trebuie sa depaseasca 45 grade C. Fructele uscate se rasnesc si se pastreaza in pungi de plastic in frigider.

  1. Ceai din frunze de afin

Descriere generala

Afinul, cunoscut de catre biologi ca Vaccinium myrtillus, face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, stufos, cu tulpini de culoare verde. Frunzele sunt ovale, subtiri, aspre si crestate pe margini.

Compozitie

Frunzele de Afin (Folium myrtilli) contin tanin, derivati flavonici, hidrochinona, mirtilina, proantociani, acizi triterpenici, tiamina si saruri minerale

Beneficii

Frunzele de afin sunt eficiente si in caz de diabet, mai ales in fazele incipiente ale bolii. Ceaiul obtinut din frunze de afin are proprietatea de a scadea nivelul de zahar din sange.  Frunzele de afin contin mirtilina, un pigment care stimuleaza functia pancreatica, are proprietati hipoglicemiante, ce determina o hipergeneza la nivelul celulelor beta (secretoare de insulina).

De asemenea, datorita continutului bogat de flavonoizi, ofera protectie impotriva bolilor de inima, in special a aterosclerozei, cauzata de depunerea de lipide pe vasele de sange.

Recoltarea

Perioada de recoltare a frunzelor si a ramurilor de afin se face intre lunile mai si septembrie. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile in snopi mici, in loc aerisit, lipsit de umezeala. Se separa ramurile si se pastreaza in pungi de hartie sau in saculete de panza.

Utilizarea

Infuzia de Frunze de afin: 1-2 linguri de frunze de afin la o cana cu apa fiarta ; 2-3 cani/zi

  1. Ceai din frunze de dud

Descriere generala

Dudul, un arbore cunoscut in popor si sub denumirea de agud, este binecunoscut in fitoterapie pentru efectele benefice ale organelor sale vegetale. In literatura de specialitate, cele doua specii de dud existente sunt cunoscute sub denumirea de Morus alba si Morus nigra. Organele vegetale utilizate in medicina naturista sunt frunzele tinere, fara petiol.

Compozitie

Frunzele de dud sunt foarte bogate in carbonat de calciu, tanin, arginina, adeina, beta-caroten.

 Beneficii

Frunzele de dud au numeroase proprietati benefice pentru organism. Infuzia preparata din aceste frunze poate fi un tratament complementar pentru boli precum diabetul zaharat, bolile de ficat sau gastrita. Desi pare un arbore banal care aparent nu aduce nimic pe langa fructelor sale extrem de gustoase, dudul este renumit si pentru efectele benefice ale frunzelor sale, foarte utilizate in medicina naturista. Acestea au efecte antidiabetice, antidiareice, astringente si au un rol important in reglarea glicemiei.

Recoltarea

Se folosesc frunzele tinere, fără petiol, recoltate în lunile mai-iunie

Utilizarea

Infuzia de Frunze de dud: 1-2 linguri de frunze de dud la o cana cu apa; 2-3 cani/zi

  1. Ceai din teci de fasole

Descriere generala

Aceasta planta, atat de populara, una din legumele de baza, a venit pe meleagurile noastre dupa anul 1500, dupa descoperirea Americii. Denumita in latina Phaseolus vulgaris, planta este folosita de secole nu numai ca aliment (boabele uscate de fasole) in stare proaspata, boabe si teci, dar si ca planta medicinala si anume pastaile fara seminte, bine uscate.

Compozitie

Tecile de fasole contin aminoacizi, minerale, vitamina C, tirozidina si triptofan.

Beneficii

Din tecile de fasole se poate prepara un ceai care este un diuretic excelent, reduce cantitatea de zahar din sange, curata organismul de toxine si, mai ales, igienizeaza rinichii si caile urinare.

Recoltarea

Se culeg cand sunt verzi si se folosesc maruntite, cand sunt bine uscate.

Utilizarea

Se pune la fiert, timp de 15 – 20 de minute, o lingura de teci uscate si maruntite, intr-un sfert de litru de apa. Se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10 – 15 minute. Pentru diabetic este recomandat sa bea ceaiul neindulcit sau indulcit cu zaharina.

 5. Ceai din frunze de nuc

Descriere generala

Originar din Orientul mijlociu si Persia, nucul este foarte raspandit acum in intreaga Europa. Considerat Regele pomilor, a fost pretuit si venerat ca arbore magic din cele mai vechi timpuri de greci, romani, daci, fiind folosit atat ca aliment, medicament cat si pentru lemnul sau.

Nucul (Juglans regia), gazduieste in frunzele sale (Folium juglandis) substante terapeutice de mare ajutor in prevenirea si tratarea diferitelor afectiuni.

In scop terapeutic se folosesc mugurii si lastarii tineri recoltati primavara cat si cojile verzi, frunzele si fructele.

Compozitie

Frunzele de nuc au in compozitie taninuri, flavone, derivati de naftochinone (juglona si hidrojuglonele), acid cumaric si cafeic, vitamina C, clorofila si substante minerale.

Beneficii

Principiile active din frunzele de nuc scad concentratia de glucoza din sange, ajutand metabolismul zaharurilor si grasimilor.

Pentru efectul sau hipoglicemiant, infuzia cu frunze de nuc poate fi un adjuvant in tratamentul diabeticilor.

Recoltarea

Frunzele de nuc se recolteaza incepand cu luna mai, pana cel mai tarziu in august, deoarece atunci este perioada in care continutul de substante active este cel mai ridicat.

De pe acelasi pom nu se recolteaza mai mult de 2-3kg de frunze proaspete (pentru a nu-l vatama) care se vor usca cat mai repede (se brunifica usor, iar in cazul manipularii indelungate si, mai ales, prin presare, devin necorespunzatoare), pe cale naturala, in strat subtire. Se usuca in locuri aerisite (balcoane, verande, soproane) intr-un loc ferit de soare. Odata uscate, frunzele de nuc se pastreaza nemaruntite, in pungi de hartie, cutii de carton sau saci de rafie.

Utilizarea

Infuzia se prepara din doua-trei linguri cu frunze uscate, peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa la racit un sfert de ora, se strecoara si se beau doua-trei cani pe zi.

 

Alte ceaiuri recomadate:

Ceai de urzica

Ceai de anghinare

Ceai de salvie

Ceai de radacina de brusture

Ceai de matase de porumb

Ceai negru

Pin It on Pinterest

Share This